M-a fascinat întotdeauna PR-ul doamnei Laura Codruța Kovesi, i-am privit întodeauna cu mare interes pe remarcabilii săi consilieri de imagine. La bilanțuri, în comunicate, în declarații și în interviuri – un management al percepției aproape fără cusur.
Finis coronat opus: astăzi, la nici două ore după ce președintele României s-a ascuns în spatele purtătorului său de cuvânt, ca să poată anunța că va semna decretul de revocare din funcție a procurorului-șef al Direcției Naționale Anticorupție, Laura Codruța Kövesi a convocat presa ca să-și facă ieșirea din scenă, într-un cadru de un puternic impact vizual și emoțional: în spatele său, pe trepte în sus, procurorii care vor rămâne pe baricadele anticorupției, mai deciși după impietatea de a se fi înlăturat din instituție icoana Șefei. (Poate că nu erau toți procurori, poate erau mai mulți polițiști judiciariști și grefierii, nu contrează. Poza de grup inexpugnabil rămâne).
Discursul Procurorului Șef revocat a fost unul politic, de viitor prezidențiabil, strângând toată nemulțumirea celor care, cu două ore înainte, asistaseră la spectacolul de la Cotroceni, al lașității Președintelui. Cu fiecare cuvânt, nucleul dur al susținătorilor lui Iohannis se simțea cum se mută spre Kovesi.
În imaginarul electoratului, Laura Codruța Kovesi a întrupat și va continua să întrupeze Anticorupția însăși. Ditirambii lui Gabriel Liiceanu i-au ridicat un soclu pe care s-a așezat și va rămâne până când simpatizanții o vor purta pe brațe, în procesiune, spre Palatul Cotroceni.
„Nu este o înfrângere!”, a spus. E, fără îndoială, o victorie, una politică.
„Nu voi mai lucra în Direcția Națională Anticorupție”, a spus. „Voi rămâne procuror”, a mai spus. Rămân un simbol – a fost mesajul.
În final, s-a adresat explicit „cetățenilor din România și societății românești”, rostind șase cuvinte bune de pus pe pancardele protestelor de stradă: „Corupția poate fi învinsă! Nu abandonați!”.
Un procuror n-ar declara niciodată „corupția poate fi învinsă”. E sloganul unui candidat la președinție.
Întreg discursul Laurei Codruța Kovesi a avut ca țintă electoratul (dacă ar fi dorit să-și ia rămas bun de la subordonați, ar fi făcut-o într-o ședință cu ușile închise).
Mutarea de astăzi a președintelui Klaus Iohannis îl scoate, cred, din jocul electoral pentru 2019.
Iese Iohannis – chiar dacă și-a anunțat candidatura și va încerca, folosind bruma de argumente pe care o are la îndemână, plus un partid (PNL) fără cap, care mai mult îl încurcă – și intră Kovesi, cu PR-ul său imbatabil, care ar fi păcat să fie trimis în șomaj. Iese Iohannis și intră Kovesi, așa arată, cel puțin acum, meciul politic pe viață și pe pușcărie care se desfășoară în România.
Încercările patetice ale propagandiștilor pro-Iohannis de a-i spăla imaginea, argumentând că Președintele a vrut să… schimbe mentalitatea românilor, să reformeze România, sună jalnic în hăul celor 33 zile, câte i-au trebuit primului om în stat să priceapă că legea trebuie respectată.